DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paine

Ads by Google:

PẤINE, pâini, s.f. 1. Aliment de bază al omului, preparat dintr-un aluat de făină (de grâu, de secară etc.) şi ingrediente, afânat prin fermentaţia drojdiei, frământat cu apă şi copt în cuptor; pită. ♢ Expr. A mânca pâine şi sare (pe un sau dintr-un taler) cu cineva = a trăi împreună cu cineva, a împărţi cu cineva binele şi răul. A ieşi înaintea cuiva sau a întâmpina (pe cineva) cu pâine şi sare = a întâmpina (pe cineva) cu deosebită cinste. A avea (sau ţine, a fi cu) pâinea şi cuţitul în mână sau a pune mâna pe pâine şi cuţit = a avea la îndemână toată puterea, toate mijloacele. (A fi) bun ca pâinea (cea) caldă (sau bună) = (a fi) foarte bun. A mânca o pâine albă = a avea o situaţie materială bună, a o duce bine. Se caută (sau se vinde) ca pâinea (cea) caldă, se spune despre o marfă foarte căutată şi care se vinde foarte usor. A mânca pâine degeaba = a fi nefolositor. ♦ Aluat de faină frământat în vederea facerii pâinii (1). 2. Hrană necesară pentru trai; p. ext. mijloacele materiale necesare existenţei; existenţă. ♢ Expr. O bucată de pâine sau pâinea zilnică, pâinea cea de toate zilele = mijloacele de existenţă. A lua (cuiva) pâinea de la gură = a lăsa pe cineva făra mijloace de trai, a lua (cuiva) toate posibilităţile de existenţă. ♦ Fig. Agoniseală. 3. (Reg.) Cereale, recoltă de cereale, grâne, bucate; p. restr. grăunţe de cereale (mai ales de grâu). 4. Slujbă, funcţie, post. ♢ expr. A pune (sau a băga) în pâine (pe cineva) = a face cuiva rost de slijbă. A fi în pâine (sau a mânca o pâine) = a avea o slujbă. A scoate (sau a da afară) din pâine = a da pe cineva afară din serviciu. – Lat. panis.

PÂINE s. 1. (reg.) hliban, (Mold., Transilv. şi Ban.) pită. (A cumpărat o ~ caldă.) 2. (BOT.) pâinea-por-cului (Cyclamen europaeum) = (reg.) pita-porcului.

PÂINE s. v. azimă, cereale, existenţă, grâne.

pâine s. f., g.-d. art. pâinii; pl. pâini

PÂIN//E ~i f. 1) Produs alimentar făcut din aluat dospit, frământat şi copt în cuptor; pită. ~ de casă. ~ de secară.Bun ca ~ea (cea) caldă foarte bun. A mânca ~ea degeaba a nu răsplăti câştigul prin muncă. A mânca ~ şi sare cu cineva a fi în strânsă prietenie cu cineva, împărţind bucuriile şi necazurile. A întâmpina (pe cineva) cu ~ şi sare a primi pe cineva cu mare bucurie. A se vinde ca ~ea (cea) caldă a se vinde foarte repede. 2) (cu sens colectiv) Totalitate a bunurilor materiale necesare vieţii; ansamblul mijloacelor de trai. ♢ ~ea cea de toate zilele venit din care trăieşte cineva. A câştiga o bucată de ~ a dobândi prin muncă minimumul de existenţă. A lua cuiva ~ea (sau bucăţica de ~ sau bucăţică) de la gură a lipsi pe cineva de mijloace de existenţă. A mânca ~ea cuiva a trăi pe socoteala cuiva. A trăi cu ~ şi apă a trăi în sărăcie. 3) Câmp semănat cu păioase (grâu, secară etc.); semănătură de grâne. 4) Recoltă de grâne. 5) fig. Slujbă care asigură existenţa cuiva; post; funcţie. ♢ A băga (sau a pune) în ~ a aranja într-o funcţie, într-un post. A scoate din ~ a elibera dintr-o funcţie, dintr-un post. [G.-D. pâinii] /<lat. panis

Paine turceasca. Gresit pronuntata cu accentul pe penultima silaba. Conform originilor acestui cuvant si uzantelor in vorbire, accentul trebuie sa fie pe prima silaba: LÍPIE


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten