DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paing

Ads by Google:

PAÍNG, paingi, s.m. Păianjen. – Din sl. *pa(i)okŭ.

PAÍNG s. v. păianjen.

paíng s. m., pl. paíngi

PAÍN//G ~gi m. v. PĂIANJEN. /<sl. pa[j]onku

paíng (-gi), s.m. – Arahnidă (Tegenaria domestica). – Var. piangăn, (Munt.) painjin(e), păia(n)jen. Mr. pangu, megl. puiangu. Sl. paąkŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 35; Cihac, II, 238; Byhan 324), cf. sb., cr., rus. pauk, bg. pajuk, slov. pajenk, pol. pajak; finalul var. -in(e), pare să se explice (Tiktin) prin sl. paąčina „pînză de păianjen“. – Der. painjină, s.f. (pînză de păianjen), din cuvîntul sl. citat; painjeniş (var. păienjeniş, păi(e)njiniş, păingăniş), s.n. (pînză de păianjen); păinjinel, s.m. (liliuţă, Anthericum ramosus); păianjeni (var. (împă)i(e)njeni), vb. (a se întuneca, a se acoperi de ceaţă); păi(e)njinar, s.m. (Olt., pînză de păianjen).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten