DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

pala

Ads by Google:

PÁLĂ1, pale, s.f. 1. Cantitate de fân, de paie etc. cât se taie dintr-o singură tragere cu coasa sau cât se poate lua o dată cu furca; p. ext. grămadă (mică) de fân, de paie etc. 2. P. ext. Strat, pătură din ceva; fâşie, şuviţă. ♦ Undă, adiere, suflare. Pală de vânt. Pală de ceaţă. – Et. nec. Cf. alb. p a l e.

PÁLĂ2, pale, s.f. 1. Organ activ al unei elice de avion, de vapor, de ventilator etc. sau al unui rotor, încastrat sau articulat la unul din capete în butucul elicei sau al rotorului. 2. Semifabricat în formă de bandă sau de panglică, obţinut după ce fibrele textile au fost pieptănate şi înfăşurate în cruce pe bobine. – Din fr. pale.

PÁLĂ3, pale, s.f. (Înv.) Paloş. – Din tc. pala.

PÁLĂ4, pale, s.f. (Înv. şi reg.) Capriciu, toană. – Et. nec.

PÁLĂ5, pale, s.f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile romane. – Din lat. palla.

PÁLĂ s. (TEHN.) paletă. (~ de rotor, de elice.)

PÁLĂ s. v. capriciu, chef, fandoseală, fantezie, fason, fiţă, maimuţăreală, moft, naz, paloş, pătură, poftă, prosteală, sclifoseală, strat, toană.

PÁLĂ s. 1. (reg.) palhă. (~ de iarba, de fân.) 2. v. adi-ere.

pálă (de fân, de vânt, de avion, strat, paloş, capriciu, piesă vestimentară) s. f., g.-d. art. pálei; pl. pále

PÁL//Ă1 ~e f. 1) Cantitate de iarbă sau de plante cerealiere, care se taie printr-o singură tragere cu coasa sau care se ia o dată cu furca. 2) Strat suprapus al unei materii înfoiate. 3) Suflare uşoară; adiere; boare. [G.-D. palei] /Orig. nec.

PÁL//Ă2 ~e f. tehn. Parte a unui organ de propulsie (elice, rotor de maşină ori de turbină, vâslă etc.). [G.-D. palei] /<fr. pale

PÁL//Ă3 ~e f. Bucată de pânză dreptunghiulară pe care şi-o puneau peste rochie femeile române. [G.-D. palei /<lat. palla

PÁLĂ1 s.f. 1. Veşmânt femeiesc constând dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (Text.) Semifabricat în formă de bandă continuă, obţinut din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. [< lat. palla].

PÁLĂ2 s.f. Fiecare dintre braţele unei elice de avion şi de vapor sau ale unui rotor de maşină. [< fr. pale, cf. lat. pala – lopată].

PÁLĂ1 s. f. 1. veşmânt dintr-o bucată de pânză dreptunghiulară, purtat peste etolă de matroanele romane. 2. (text.) semifabricat, bandă continuă, din fibre (de lână, sintetice) pieptănate şi înfăşurate pe bobine. (< lat. palla)

PÁLĂ2 s. f. fiecare dintre braţele unei elice de avion ori de vapor sau ale unui rotor de maşină ori de turbină. (< fr. pale)

pálă (-le), s.f. – Hanger, iatagan. – Mr. pală. Tc. pala (Şeineanu, II, 230; Lokotsch 1615), cf. ngr. πάλα, alb. palë, bg. pala. Nu e clară legătura dintre acest cuvînt şi paloş, s.n. (spadă), care poate proveni din tc. paloş (după Meyer, Türk. St., I, 2. cuvîntul tc. provine din rom.), din mag. pallos (Gáldi, Dict., 95) sau din sb., cr., slov. paloš (Cihac, II, 241), cf. rus. palaš, pol. palasz, it. paloscio, v. fr. palache, germ. Pallasch (Schuchardt, ZRPh., XV, 95; REW 6157).


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten