DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

paladiu

Ads by Google:

PALÁDIU1 s.n. Element chimic, metal alb-argintiu, lucios, foarte maleabil, din familia platinei, întrebuinţat drept catalizator în unele reacţii sau ca înlocuitor al platinei în construcţia unor instrumente de precizie, a unor obiecte de artă etc. – Din fr. palladium.

PALÁDIU2, paladii, s.n. Statuie a zeiţei Pallas Atena, socotită în antichitate a fi ocrotitoarea cetăţilor. ♦ Fig. Ocrotire, apărare. – Din lat., fr. palladium.

paládiu (chim.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; simb. Pd

paládiu (ist.) s. n. [-diu pron. -diu], art. paládiul; pl. paládii, art. paládiile (sil. -di-i-)

PALÁDIU1 n. Metal alb-argintiu, maleabil şi ductil, întrebuinţat drept catalizator în industria chimică şi sub formă de aliaje. /<fr. palladium

PALÁDI//U2 ~i n. 1) (în antichitate) Statuie a zeiţei Atena, considerată ca ocrotitoare a cetăţilor. 2) fig. Putere ocrotitoare. /<fr. palladium

PALÁDIU1 s.n. Metal alb-argintiu din familia platinei. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr. palladium].

PALÁDIU2 s.n. 1. Statuie a zeiţei Atena aflată în cetatea Troia, socotită ca ocrotitoare a cetăţii. 2. (Fig.) Ocrotire, pază, apărare. [Pron. -diu, var. paladium s.n. / < fr., lat. palladium].

PALÁDIU1 s. n. 1. (ant.) statuie de lemn îmbrăcată în veşminte sau cu o armură a zeiţei Pallas Atena, ocrotitoare a cetăţilor. 2. (fig.) ocrotire, apărare; garanţie. (< lat., fr. palladium)

PALÁDIU2 s. n. metal alb-argintiu, ductil şi dur, din familia platinei. (< fr., lat. palladium)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten