DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

rabla

Ads by Google:

RÁBLĂ, rable, s.f. (Fam. şi depr.) 1. Lucru vechi, uzat sau de calitate proastă; vechitură. 2. Animal bătrân şi slab; gloabă. 3. Om îmbătrânit şi sleit de puteri, ramolit. – Cf. bg. h r ă b l a „ceva care este spart, rupt, care are lipsuri etc.“

RÁBLĂ s. v. gloabă, mârţoagă.

RÁBLĂ s. v. vechitură.

ráblă s. f. (sil. -blă), g.-d. art. ráblei; pl. ráble

RÁBL//Ă ~e f. 1) Lucru vechi şi deteriorat; hleab. 2) fig. Animal bătrân şi fără putere; gloabă. 3) fig. peior. Om bătrân şi sleit de puteri. [Sil. -blă] /<bulg. hrăbla

RÁBLĂ, ráble, s.f. ~ (etim. incertă; relaţionat cu sb. rabatno = în stare proastă şi rabljenje = purtare, folosire, dar lipseşte veriga de legătură; relaţie mai puţin probabilă cu săs. Rabel = ilice [lat. ilex]; tescovină, borhot)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten