DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

racila

Ads by Google:

RÁCILĂ1, racile, s.f. 1. (Livr.) Boală veche, incurabilă, maladie cronică; beteşug; fig. cusur, meteahnă, defect. 2. Fig. Duşmănie veche, ură. – Et. nec.

RÁCILĂ2, racile, s.f. (Pop.) Unealtă de diferite forme utilizată la prinderea racilor. – Din rac.

RĂCÍLĂ, răcile, s.f. Unealtă cu care se prind racii (1). – Din scr. račilo.

RÁCILĂ s. v. cusur, defect, deficienţă, imperfecţiune, insuficienţă, lacună, lipsă, meteahnă, neajuns, păcat, scă-dere, slăbiciune, viciu.

rácilă (boală) s. f., g.-d. art. rácilei; pl. rácile

răcílă (unealtă) s. f., g.-d. art. răcílei; pl. răcíle

RĂCÍL//A ~e f. reg. Unealtă de prins raci constând dintr-o plasă în formă de sac, fixată pe un cerc. /cf. sb. raţilo


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten