DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

radical

Ads by Google:

RADICÁL, -Ă, radicali, -e, adj., s.m. I. Adj. 1. De bază, fundamental, esenţial. ♦ (Adverbial) Din temelie, cu desăvârşire, complet. ♦ (Despre tratamente, leacuri) Care vindecă în întregime, complet. 2. Care preconizează reforme adânci, acţiuni hotărâtoare; schimbări fundamentale. II. S.m. 1. (Mat.) Rădăcină. ♦ Simbolul matematic care exprimă o extragere de rădăcină. ♢ (Mat.; în sintagmele) Axă radicală = locul geometric al punctelor din plan care au aceeaşi putere faţă de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care uneşte centrele cercurilor. Plan radical = locul geometric al punctelor din spaţiu având aceeaşi putere faţă de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. (Chim.) Grupare de atomi care rămâne neschimbată într-o reacţie chimică şi care se comportă ca un element unic. 3. (Lingv.) Rădăcină. – Din fr. radical, germ. Radikal.

RADICÁL adj., s. 1. adj. v. esenţial. 2. adj. v. drastic. 3. s. (MAT.) rădăcină. (~ al unui număr.) 4. s. (LINGV.) rădăcină. (~ al unui cuvânt.)

radicál adj. m., pl. radicáli; f. sg. radicálă, pl. radicále

radicál s. m., pl. radicáli

RADICÁL1 adv. Din temelie; cu desăvârşire; în întregime; complet. /<fr. radical, germ. Radikal

RADICÁL2 ~ă (~i, ~e) 1) Care ţine de esenţa lucrurilor sau a fenomenelor; de bază; fundamental; esenţial. Deosebire ~ă. 3) şi substantival (despre persoane sau despre ma-nifestările lor) Care ţine de radicalism; propriu radicalismului. 3) (despre tratamente, medicamente) Care vindecă complet. /<fr. radical, germ. Radikal

RADICÁL3 (~i, ~e) (despre legume, spini etc.) Care creşte de la rădăcină. /<fr. radical, germ. Radikal

RADICÁL4 ~i m. 1) mat. Număr care, ridicat la o anumită putere, dă numărul dat; rădăcină. 2) mat. Simbol care indică operaţia de extragere a rădăcinii. 3) chim. Grup de atomi care se comportă în reacţiile chimice ca un element unic, fără a se modifica. 4) lingv. Parte a unui cuvânt, dotată cu sens lexical, care este comună tuturor cuvintelor din aceeaşi familie; rădăcină. /<fr. radical, germ. Radikal

RADICÁL, -Ă adj. I. 1. Din temelie, complet; fundamental, de bază. ♦ (Despre tratamente, medicamente etc.) Care vindecă complet. 2. Care preconizează, care propagă reforme mari, acţiuni hotărâtoare. 3. În termeni tehnici, în stil neologic. II. 1. Număr care, ridicat la o putere, dă un alt număr. ♦ Simbol matematic (?), care arată operaţia de extragere de rădăcină. 2. Grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacţie chimică şi care, obişnuit, nu există în stare liberă. 3. (Lingv.) Element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie şi care conţine sensul lexical al cuvântului; rădăcină. [< fr. radical, it. radicale, cf. lat. radicalis < radix – rădăcină].

RADICÁL, -Ă I. adj. 1. din temelie, complet; fundamental, de bază; (adv.) radicalmente. ♢ (despre tratament, medicamente etc.) care vindecă complet. 2. care preconizează reforme mari, acţiuni hotărâtoare. ♢ (despre oameni sau grupări politice; (şi s. m.) care preconizează o serie de reforme în activitatea socială. 3. care cuprinde rădăcina cuvântului. II. s. m. 1. (mat.) număr care, ridicat la o putere, dă numărul dat; rădăcină. ♢ simbol matematic care arată operaţia de extragere de rădăcină. o axă ~ă = locul geometric al punctelor din plan care au aceeaşi putere faţă de două cercuri date, reprezentat printr-o dreaptă perpendiculară pe linia care uneşte centrele cercurilor; plan ~ = locul geometric al punctelor din spaţiu având aceeaşi putere faţă de două sfere date, reprezentat printr-un plan. 2. grup atomic care rămâne neschimbat într-o reacţie chimică şi care, în mod obişnuit, nu există în stare liberă. 3. (lingv.) element primitiv, ireductibil din punct de vedere morfologic, comun mai multor cuvinte care constituie o familie şi conţine sensul lexical al cuvântului; rădăcină. (< fr. radical, lat. radicalis, germ. Radikal)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten