DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

radio

Ads by Google:

RÁDIO1- Element de compunere care indică referirea unei mărimi, a unui aparat etc. la radiaţia electromagnetică şi care serveşte la formarea unor substantive. [Pr.: -di-o] – Din fr. radio-.

RÁDIO2, radiouri, adj. invar., s.n. I. Adj. invar. 1. Referitor la radioreceptoare. 2. Referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (2). 3. Referitor la radiaţia electromagnetică, de radiaţie electromagnetică. II. S.n. 1. Instalaţie de transmitere a sunetelor prin unde electromagnetice, cuprinzând aparatele de emisiune şi pe cele de recepţie. 2. Spec. Aparat de recepţie radiofonică; radioreceptor. 3. Sistemul şi activitatea de difuzare a programelor de ştiri, de muzică etc. prin radio2 (2). 4. Instituţie care dirijează şi coordonează problemele referitoare la radio2 (I,3) [Pr- -di-o] – Din fr. radio, germ. Radio.

RÁDIO s. 1. radioreceptor. (Şi-a cumpărat un nou ~.) 2. v. radiodifuziune.

rádio s. n. (sil. -di-o), art. radióul; pl. radióuri

RÁDIO radióuri n. 1) Instalaţie de transmitere şi de recepţie la distanţă a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice. 2) Aparat de recepţie a emisiunilor difuzate de o astfel de instalaţie; radioreceptor. Ascultă muzică la ~. 3) Sistem de difuzare a programelor prin radioreceptor. 4) Instituţie care dirijează întocmirea şi difuzarea programelor informative şi culturale prin această instalaţie; radiodifuziune. ~ul moldovenesc. [Sil. -di-o] /<fr. radio, germ. Radio

RADIO- Element prim de compunere savantă cu semnificaţia: 1. „(relativ la) energia radiantă şi radiaţii de diferite naturi“; 2. „(referitor la) undele electromagnetice şi la aplicaţiile lor“, „radiofonic“, „radiofonie“, „radiotelegrafie“. [Pron. -di-o-, var. radi-. / < fr., it., engl. radio-, cf. lat. radius – rază].

RÁDIO s.n. 1. Instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparatele de emisie şi de recepţie folosite în acest scop. 2. Sistemul de difuzare a programelor (artistice, culturale etc.) prin radio (1). 3. Instituţie care dirijează problemele referitoare la radio (1, 2). [Pron. -di-o, art. radioul, pl. -ouri. / < fr., it. radio, germ. Radio].

RADI(O)- elem. „rază, unde, radiaţie, radioactivitate“. (< fr. radi/o/-, cf. lat. radius)

RADIO1- v. radi(o)-.

RÁDIO2 I. s. n. 1. instalaţie de transmitere şi de recepţie a sunetelor cu ajutorul undelor electromagnetice; aparat de emisie şi de recepţie folosit în acest scop. 2. sistemul şi activitatea de difuzare a programelor prin radio2 (I, 1). 3. instituţie care dirijează problemele referitoare la radio2 (I, 1, 2). II. adj. inv. 1. referitor la radioreceptoare. 2. referitor la emisiunile difuzate prin radio2 (I, 1). 3. referitor la radiaţia electromagnetică. (< fr. radio, germ. Radio)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten