DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

sabat

Ads by Google:

SABÁT, sabaturi, s.n. 1. Ziua de sâmbătă la mozaici şi la unii sectanţi creştini, reprezentând ultima zi a săptămânii, considerată zi de sărbătoare. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele evului mediu, avea loc sâmbăta, la miezul nopţii, într-un loc singuratic. ♦ Fig. Gălăgie mare produsă de o mulţime zgomotoasă. – Din fr. sabbat, lat. sabbatum.

SABÁT s. (la mozaici) sâmbătă.

sabát s. n., pl. sabáturi

SABÁT ~uri n. 1) (la mozaici şi la unele secte creştine) Zi de sărbătoare, stabilită sâmbăta şi destinată odihnei şi ceremoniilor cultului. 2) (în evul mediu) Adunare a vrăjitoarelor, care, conform superstiţiilor populare, se ţinea sâmbăta la miezul nopţii. 3) fig. Agitaţie frenetică; zgomot produs de o mulţime gălăgioasă. /<lat. sabbatum, fr. sabbat

SABÁT s.n. Ziua de sâmbătă considerată zi de repaos şi de ceremonie religioasă a cultului mozaic. \ (În superstiţii) Adunare de vrăjitoare sâmbăta la miezul nopţii.

sábat, sábate, s.n. (reg.) obicei, deprindere (a cuiva).

SABÁT s.n. 1. Ultima zi a săptămânii în calendarul mozaic, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului; sâmbătă. 2. Adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii. ♦ (Fig.) Gălăgie produsă de o adunare zgomotoasă. [Cf. fr. sabbat, lat. sabbatum, gr. sabbaton < ebr. sabbath – repaus].

SABÁT s. n. 1. sâmbătă, ultima zi a săptămânii la mozaici şi la unii sectanţi creştini, consacrată odihnei şi ceremoniilor cultului. ♢ primul tratat din Talmud, referitor la aceste ceremonii. 2. adunare de vrăjitoare care, după credinţele din evul mediu, avea loc sâmbăta la miezul nopţii; ♢ (fig.) hărmălaie, zarvă. (< fr. sabbat, lat. sabbatum)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten