DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

sacerdotiu

Ads by Google:

SACERDÓŢIU s.n. (Livr.) Rang, demnitate de preot; fig. chemare, misiune. ♢ (Colectiv) Cler, preoţime. – Din lat. sacerdotium.

SACERDÓŢIU s. v. chemare, cler, menire, misiune, popie, preoţie, preoţime, rol, rost, sarcină.

sacerdóţiu (demnitatea de preot, cler) s. n. [-ţiu pron. -ţiu], art. sacerdóţiul; pl. sacerdóţii

SACERDÓŢI//U ~i n. livr. 1) Funcţia de sacerdot. 2) Totalitate a sacerdoţilor; cler. /<lat. sacerodotium

SACERDÓŢIU s.n. 1. Rang, demnitate de preot. 2. Cler, preoţime. [Pron. -ţiu. / < fr. sacerdoce, lat. sacerdotium].

SACERDÓŢIU s. n. 1. rang, demnitate de preot. 2. cler, preoţime. (< lat. sacerdotium)