DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

sageta

Ads by Google:

SĂGETÁ, săgetez, vb. I. 1. Tranz. A lovi, a răni, a ucide cu săgeata. ♦ intranz. A arunca săgeţi cu arcul. 2. Tranz. Fig. A produce sau a simţi o durere fizică vie, ascuţită. ♦ A provoca sau a simţi o emoţie puternică şi bruscă. ♦ A se uita la cineva cu o privire ascuţită, pătrunzătoare; a străpunge cu privirea. ♦ A face aluzii sau observaţii ironice, răutăcioase la adresa cuiva. 3. Intranz. Fig. A se mişca repede (şi în linie dreaptă), a trece ca o săgeată; a ţâşni. ♦ A fulgera; a trăsni. 4. Tranz. Fig. (Despre un izvor de lumină) A împrăştia raze. – Lat. sagittare.

SĂGETÁ vb. v. deochea, detuna, fulgera, înjunghia, înţepa, trăsni.

săgetá vb., ind. prez. 1 sg. săgetéz, 3 sg. şi pl. săgeteáză

A SĂGET//Á ~éz 1. tranz. 1) A străpunge cu săgeata (rănind sau omorând). ♢ ~ cu privirea a arunca priviri scurte, dar pătrunzătoare. 2) A înţepa ca o săgeată, producând durere ascuţită de scurtă durată; a înjunghia. 3) fig. (despre gânduri, idei etc.) A cuprinde venind brusc şi cu intensitate. L-a ~at dorul de casă. 4) fig. (persoane) A trata cu vorbe ironice sau cu aluzii răutăcioase; a împunge cu vorba. 2. intranz. 1) A arunca săgeţi cu arcul. 2) A zbura ca o săgeată. 3) (despre trăsnete sau fulgere) A se produce cu intensitate mare. /<lat. sagittare

A SE SĂGET//Á mă ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe ironice sau aluzii răutăcioase (cu cineva). /<lat. sagittare


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten