DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

sagetator

Ads by Google:

SĂGETĂTÓR, -OÁRE, săgetători, -oare, adj., s.m. I. Adj. 1. Care săgetează, care trimite săgeţi. ♦ (Substantivat, în superstiţii) Fiinţă imaginară, duh necurat care provoacă boala numită săgetătură. ♦ Fig. (Despre ochi, privire etc.) Pătrunzător, scrutător, tăios. ♦ Fig. (Despre cuvinte, judecăţi, aluzii etc.) Plin de ironie, satiric, usturător. 2. Fig. (Despre mişcări) Iute, repede (şi în linie dreaptă). II. S.m. 1. Arcaş. 2. (Art.) Numele popular al unei constelaţii; al nouălea semn al zodiacului, reprezentând un om sau un centaur trăgând cu arcul. – Săgeta + suf. -ător.

SĂGETĂTÓR s. 1. v. arcaş. 2. (ASTRON.; n.pr.; art.) Arcaşul (art.). (~ul este numele unei constelaţii.)

săgetătór adj. m., s. m., pl. săgetătóri; f. sg. şi pl. săgetătoáre

SĂGETĂT//ÓR1 ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care săgetează. 2) fig. (despre ochi, priviri, vorbe) Care parcă străpunge; pătrunzător; ager; ascuţit. /a săgeta + suf. ~tor

SĂGETĂTÓR2 ~i m. 1) Persoană care trage cu arcul; arcaş. 2) la sing. art. pop. Constelaţie din emisfera australă; arcaşul. ♢ Zodia ~ului unul din cele douăsprezece sectoare ale zodiacului. /a săgeta + suf. ~tor


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten