DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tabel

Ads by Google:

TABÉL, tabele, s.n. 1. Foaie cuprinzând nume, cifre şi date, introduse în rubrici cu specificaţii amănunţite, pentru a servi unui anumit scop; tablă1 (4), tablou (I 5). ♦ (Mat.; Tehn.) Serie de valori numerice obţinute prin calcul, prin observaţii sau experienţe, aranjate într-o anumită ordine, în şiruri şi coloane, pentru uşurarea unor calcule sau pentru obţinerea unei clasificări. 2. (Înv.) Tablou (I 1); planşă; fig. privelişte. – Din lat. tabella, germ. Tabelle.

TABÉL s. v. cadru, peisaj, planşă, privelişte, scenă, tablou, vedere.

TABÉL s. 1. (rar) tabelă, (înv.) tablă, tablou. (A completat un ~.) 2. listă, (înv.) izvod. (Un ~ al locatarilor.) 3. tablă. (~ înmulţirii.)

tabél s. n., pl. tabéle

TABÉL ~e n. 1) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, simboluri, informaţii, prezentate într-o anumită ordine; tablă. 2) Listă de termeni, simboluri sau valori numerice, sistematizate într-un anumit mod (pentru a uşura folosirea lor). 3) Material didactic constând dintr-o coală de hârtie pe care este desenată o ilu-straţie a temei de studiu. /<lat. tabella, germ. Tabelle

TABÉL s.n. Foaie care conţine liste şi date (pe rubrici), necesar unui scop.

TABÉL s.n. Foaie liniată şi împărţită în rubrici completate cu cifre, date etc. ♦ Listă care cuprinde cifre, nume etc. aranjate într-o anumită ordine; tablou. [Pl. -le, -luri. / < lat. tabella, germ. Tabelle].

TABÉL s. n. foaie împărţită în rubrici completate cu nume, cifre, date etc.; tablou (I, 5). (< lat. tabella, germ. Tabelle)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten