DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tabernacul

Ads by Google:

TABERNÁCUL, tabernacule, s.n. 1. Cort portativ, susţinut de coloane din lemn aurit, care servea ca sanctuar la vechii evrei. 2. Dulăpior sau cutie de argint (în formă de biserică), în care se păstrează cuminecătura, mirul sau alte obiecte de cult. – Din lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle.

TABERNÁCUL s. (BIS.) 1. cortul mărturiei. (~ la vechii mozaici.) 2. altar. (~ într-un templu mozaic.) 3. v. chivot.

tabernácul s. n., pl. tabernácule

TABERNÁCUL ~e n. 1) Cort portativ în care se ţineau tablele legii la vechii evrei. 2) Cutie specială (de argint) în care se păstrează unele obiecte de cult. /<lat. tabernaculum, it. tabernacolo, fr. tabernacle

TABERNÁCUL s.n. v. tabernacol.

TABERNÁCUL s. n. 1. cortul în care erau ţinute tablele legii la vechii evrei. 2. nişă în peretele sanctuarului unei biserici catolice sau cutie de argint în formă de biserică în care se păstrează cuminecătura şi unele obiecte de cult. (< lat. tabernaculum, it. tabernacolo)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten