DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tabla

Ads by Google:

TÁBLĂ1, table, s.f. 1. Placă metalică, de grosimi diferite, folosită la învelitul caselor, la fabricarea vaselor, a unor ambalaje şi a altor obiecte. 2. Placă de lemn, de piatră sau de metal pe care se scriu, se gravează sau se zugrăvesc anumite indicaţii, firme, date; tăblie (1). ♢ Tablă cerată = placă de lemn acoperită cu un strat de ceară, pe care se scria în antichitate cu stilul (prin zgâriere). ♦ (Bis.) Tablele legii sau tablele lui Moise = cele două lespezi de piatră pe care erau săpate cele zece porunci primite de Moise de la Dumnezeu pe muntele Sinai. 3. Placă de lemn dreptunghiulară, vopsită în negru, pe care se scrie cu cretă, mai ales la şcoală şi la universitate; tabelă (2). ♢ Expr. A scoate (sau a chema etc.) la tablă = a chema un elev la lecţie (în faţa tablei). 4. Tabel (1). ♢ Tabla lui Pitagora = tabla înmulţirii. Table trigonometrice = tabele care cuprind funcţii trigonometrice. 5. (Reg.) Bucată de pământ semănată. ♦ Strat de legume. – Din sl. tabla (cu sensuri după fr. table).

TÁBLĂ2, table, s.f. (Mai ales la pl.) Joc de noroc între două persoane, cu două zaruri şi cu treizeci de puluri, care se mută de-a latul a douăzeci şi patru de săgeţi incrustate sau pictate pe fundul celor două compartimente ale unei cutii de lemn; partidă dintr-un astfel de joc. ♢ Expr. (Fam.) A face pe cineva o tablă = a juca cu cineva o partidă de table2. – Din ngr. távli.

TABLÁ, tablale, s.f. Tavă sau măsuţă pe care îşi poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla.

TÁBLĂ s. v. brazdă, carton, copertă, curte de casaţie, fund, glaf, învelitoare, lecţie, mucava, oblon, pervaz, placă, planşă, plantă, plită, răzor, scoarţă, solă, strat, tabel, talpă, tarla, tavă, tăblie, tăbliţă, temă, tipsie.

TABLÁ s. v. tavă, tipsie.

TÁBLĂ s. 1. tinichea, (Transilv. şi Ban.) pleu. (Lighean de ~.) 2. (înv. şi reg.) tabelă. (~ de scris cu creta.) 3. tablă de materii = conţinut, cuprins, sumar, (înv.) registru, scară, sumă, (grecism înv.) pinax. (~ a unui tratat.) 4. tabel. (~ înmulţirii, scrisă pe unele caiete.)

tablá s. f. (sil. -bla), art. tabláua, g.-d. art. tablálei; pl. tablále

táblă (placă, tabel, tavă) s. f. (sil. -blă), g.-d. art. táblei; pl. táble

táblă (joc) s. f., pl. táble (sil. -ble)

TABLÁ ~le f. rar Tavă mare, rotundă, adesea ornamentată, pe care îşi pun marfa plăcintarii. [Art. tablaua; G.-D. tablei; Sil. ta-bla] /<turc. tabla

TÁBLĂ1 táble f. 1) Foaie metalică subţire, folosită la acoperitul caselor şi la confecţionarea diferitelor obiecte; tinichea. 2) Placă cu inscripţii; tăblie. ♢ Tablă cerată placă de lemn, acoperită cu un strat de ceară pe care, în antichitate, se scria cu stilul. 3) Panou special, vopsit într-o culoare închisă, pe care se poate scrie cu creta. 4) Foaie cuprinzând desenul unui ansamblu de rubrici completate cu cifre, date, informaţii, simboluri, prezentate într-o anumită ordine; tabel. ♢ Tablă de materii foaie de la începutul sau de la sfârşitul unei cărţi sau a unei reviste, care cuprinde numerele compartimentelor cu indicarea paginilor corespunzătoare; cuprins; sumar. Tabla înmulţirii (sau Tabla lui Pitagora) tabel care conţine produsele înmulţirii între ele a primelor zece numere. 5) reg. Recipient cu fundul plat şi cu marginile uşor ridicate, pe care se aduc mâncarea şi tacâmurile la masă; tavă. 6) reg. Parcelă de pământ semănată. [G.-D. tablei; Sil. ta-blă] /<lat. tabula, ung. tábla, fr. table

TÁBL//Ă2 -e f. mai ales la pl. 1) Joc de noroc între doi parteneri, cu două zaruri şi cu câte cincisprezece piese rotunde de lemn, care se mută în spaţiile marcate pe feţele interioare ale unei cutii speciale. 2) Partidă într-un astfel de joc. [Sil. ta-blă] /<ngr. távli, turc. tavla

táblă s.f. (înv.) grajd pentru caii boiereşti sau domneşti.

tabla de materii


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten