DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tacea

Ads by Google:

TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, ca peştele, ca pământul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate). A sta în nemişcare. 2. A înceta să vorbească, a se întrerupe din vorbă. ♢ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde. ♢ Tranz. Am trecut prin viaţă, durerile tăcând (EFTIMIU). ♦ A nu-şi exprima făţis părerea. – Lat. tacere.

TĂCEÁ, tac, vb. II. Intranz. 1. A nu vorbi nimic, a se abţine să vorbească. ♢ Loc. adv. Pe tăcute = în tăcere, în ascuns. ♢ Expr. A tăcea chitic (sau molcom, mâlc, ca peştele, ca pământul, ca melcul) = a nu spune nimic. A tăcea ca porcul în păpuşoi (sau în cucuruz) = a tăcea spre a nu se da de gol. Tac mă cheamă = nu spun o vorbă. Tace şi face, se spune despre cineva care acţionează fără vorbă multă sau despre cineva care unelteşte în ascuns ceva rău. Tace şi coace, se zice despre cineva care plănuieşte în ascuns o răzbunare. ♦ Fig. (Despre elementele naturii şi despre lucruri personificate) A sta în nemişcare, a nu se face auzit. 2. A înceta să vorbească, să plângă, a se întrerupe din vorbă; a amuţi. ♢ Expr. Ia (sau ian) taci! arată bucuria sau neîncrederea în cuvintele cuiva. Tacă-ţi gura sau taci din gură! = nu mai vorbi! isprăveşte! 3. A nu răspunde, a nu riposta. 4. A tăinui, a ascunde; a fi discret. ♦ A nu-şi exprima făţiş părerea. – Lat. tacere.

A tăcea ≠ a grăi, a spune, a vorbi, a zice

tăceá vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tac, 1 pl. tăcém, 2 pl. tăcéţi, imperf. 3 sg. tăceá, perf. s. 3 sg. tăcú; conj. prez. 3 sg. şi pl. tácă; imper. 2 pl. tacéţi; part. tăcút

A TĂCEÁ tac 1. intranz. 1) A nu scoate nici un sunet; a nu spune nimic. ♢ ~ chitic (sau molcom, ca chiticul, ca peştele, ca pământul) a nu rosti nici un cuvânt. Taci şi înghite nu te opune. 2) A înceta să plângă, să râdă sau să vorbească. ♢ Tacă-ţi gura (sau taci din gură)! Termină odată! 3) fig. A înceta de a se mai manifesta; a amuţi. Vântul tace. 2. tranz. rar A ţine în taină; a nu da pe faţă; a tăinui. ~ un nume. ~ o durere. [Sil. tă-cea] /<lat. tacere


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten