DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tact

Ads by Google:

TACT1, (2) tacturi, s.n. 1. Simţ care se referă la senzaţiile provocate de agenţii exteriori asupra receptorilor pielii sau mucoaselor; pipăit. 2. Măsură, cadenţă, ritm în muzică. ♦ Ritm de mişcare în mers, în dans etc. 3. Facultate de a judeca o situaţie dificilă rapid şi cu fineţe, care determină o comportare corectă, delicată şi adecvată. – Din germ. Takt, fr. tact.

TACT2 s.n. v. taht.

TACT s. 1. (FIZIOL.) pipăit, (înv.) pipăire. (Simţul ~ului.) 2. v. cadenţă. 3. v. chibzuială.

tact s. n., pl. tácturi

TACT1 n. 1) Simţ care determină o comportare delicată şi corectă. Om cu ~. Om lipsit de ~. 2) Simţ cu ajutorul căruia se percep proprietăţile fizice ale corpurilor. /<fr. tact, germ. Takt

TACT2 ~uri n. (în muzică, versificaţie, dans) Organizare armonioasă a sunetelor sau a mişcărilor; cadenţă; ritm. /<fr. tact, germ. Takt

TACT1 s.n. Măsură, cadenţă ritmică (în muzică, în dans). [< germ. Takt].

TACT2 s.n. 1. Simţ, manieră deosebit de grijulie şi plină de măsură în purtarea şi acţiunile cuiva. 2. Simţul tactil; pipăitul. [< fr. tact, cf. it. tatto < lat. tactum < tangere – a atinge].

TACT s. n. I. simţ tactil, pipăit. II. măsură, cadenţă ritmică (în muzică, mişcare, dans etc.). III. simţ al măsurii, manieră deosebit de grijulie şi de atentă în comportarea cuiva. ♢ (p. ext.) pricepere, abilitate. (< germ. Takt, fr. tact)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten