DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tagarta

Ads by Google:

TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.

TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s. f. Traistă, sac. – Comp. ngr. tagartzíka «geantă de călătorie».

TĂGÂRŢÁ, tăgârţez, vb. I. Refl. (Reg.) A se agăţa de cineva. – Din tăgârţă.

TĂGẤRŢĂ, tăgârţe, s.f. (Reg.) Traistă, sac. – Cf. ngr. t a g a r t z í k a.

TĂGÂRŢĂ s. v. desagă, traistă.

TĂGÂRŢÁ vb. v. agăţa, apuca, atârna, prinde, spânzura, suspenda, târî, târâi, târşâi, trage, ţine.

tăgârţá vb., ind. prez. 3 sg. tăgârţeáză

tăgârţă s. f., g.-d. art. tăgârţei; pl. tăgârţe

TĂGÂRŢ//Ă ~e f. pop. Om mic de statură şi îndesat. /<ngr. tagartzika

tăgấrţă, tăgấrţe, s.f. (reg.) 1. traistă de drum, săculeţ, boccea, desagă. 2. epitet pentru o persoană mică, îndesată, pentru un cal slab. 3. haină, îmbrăcăminte.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten