DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

tais

Ads by Google:

TĂÍŞ, tăişuri, s.n. 1. Parte mai subţire, ascuţită, destinată să taie, a unui instrument, a unei unelte (de obicei a unui cuţit); ascuţiş; muchie tăietoare a unei unelte sau a unei ustensile. ♢ Expr. Cuţit cu două tăişuri = situaţie a cărei rezolvare într-un anumit sens poate avea efecte opuse celor dorite; procedeu care implică avantaje şi dezavantaje la fel de importante. A trece sub tăişul săbiei = a ucide, a distruge complet. 2. (Rar) Tăietor (3). – Tăia + suf. -iş.

TĂÍŞ s. v. butuc, tăietor, trunchi.

TĂÍŞ s. 1. ascuţiş, lamă, limbă, (pop.) custură, pană, plasă, tăiuş, (înv. şi reg.) ascuţit, (reg.) leafă, (fig.) buză. (~ul unui cuţit.) 2. v. pânză. 3. (rar) rost, (reg.) gură. (~ al unor obiecte.)

tăíş s. n., pl. tăíşuri

TĂÍŞ ~uri n. Parte ascuţită a unui obiect de tăiat; ascuţiş; buză. ♢ Cuţit cu două ~uri situaţie care, în funcţie de împrejurări, poate avea efecte favorabile sau defavorabile. A trece sub ~ul sabiei a nimici. /a tăia + suf. ~iş

ŢAIS – adv. sens figurat, mod de execuţie sau funcţionare perfect, impecabil, şi în expresia „a merge ţais“. De la germ. Zeiss, firmă de optică şi mecanică fină de mare performanţă.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten