DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

talalai

Ads by Google:

TĂLĂLĂÍ, tălălăiesc, vb. IV. Intranz. 1. A vorbi mult şi fără rost; a pălăvrăgi, a flecări. 2. A merge încoace şi încolo, păşind fără siguranţă; a hoinări, a vagabonda. – Formaţie onomatopeică.

TĂLĂLĂÍ vb. v. flecări, hoinări, îndruga, pălăvrăgi, sporovăi, trăncăni, vaga-bonda.

tălălăí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. tălălăiésc, imperf. 3 sg. tălălăiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. tălălăiáscă

A TĂLĂLĂ//Í ~iésc intranz. pop. 1) A vorbi mult şi fără rost; a spune vrute şi nevrute; a îndruga verzi şi uscate; a flecări; a pălăvrăgi; a trăncăni; a liorbăi. 2) A umbla fără nici un rost; a umbla brambura; a hoinări; a vagabonda. 3) A merge nesigur; a se bălăbăni. /Din tala


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten