DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ucenic

Ads by Google:

UCENÍC, -Ă, ucenici, -ce, s.m. şi f. 1. Persoană (tânără) care învaţă o meserie lucrând în producţie sub îndrumarea unui meşter sau urmând o şcoală profesională. 2. Adept şi continuator al unui savant, al unui filozof, al unui artist; p. ext. începător într-o activitate; discipol, elev. – Din sl. učenikŭ.

UCENÍC s. 1. (Ban.) şăgârt. (O calfă şi un ~.) 2. v. dis-cipol. 3. v. apostol.

UCENÍC s. v. elev, şcolar.

uceníc s. m., pl. uceníci

UCENÍ//C ~ci m. 1) Persoană care învaţă o meserie sub conducerea unei alte persoane calificate. 2) Adept şi continuator al cuiva într-un anumit domeniu de activitate; discipol. /<sl. uţeniku


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten