DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

uitare

Ads by Google:

UITÁRE, uitări, s.f. 1. Faptul de a uita, de a nu-şi aduce aminte (de cineva sau de ceva); lipsa oricărei amintiri. ♢ Uitare de sine = a) visare, reverie; b) nepăsare (altruistă) faţă de interesele proprii. ♢ Expr. A da (sau a lăsa) uitării (pe cineva sau ceva) = a nu se mai interesa, a înceta să mai iubească sau să-şi amintească (de cineva sau de ceva), a se sili să uite. ♦ Rătacire morală. 2.. Fig. Nefiinţă, neant. – V. uita.

Uitare ≠ neuitare

UITÁRE s. v. neglijare.

UITÁRE s. v. inexistenţă, neant, nefiinţă, nimic.

uitáre s. f., g.-d. art. uitării; pl. uitări

UIT//ÁRE ~ări f. 1) v. A UITA şi A SE UITA. ♢ A da ~ării a nu se mai gândi (la cineva sau la ceva). ~ de sine stare de spirit caracteristică pentru cel absorbit de activitatea sau de gândurile sale. Cu ~ de sine neglijându-şi interesele proprii. A cădea în ~ a fi uitat. 2) fig. Stare a ceea ce nu există; inexistenţă; nefiinţă. /v. a (se) uita


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten