DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ultim

Ads by Google:

ÚLTIM, -Ă, ultimi, -e, adj. Care este cel din urmă (dintr-o serie de elemente spaţiale, temporale, valorice); care se află la sfârşit, în urma unei serii. A sosit ultimul. Ultima carte. ♢ Ultima oră = rubrică având cele mai noi ştiri dintr-o gazetă. – Din lat. ultimus, it. ultimo.

Ultim ≠ întâi, prim

ÚLTIM adj. 1. v. final. 2. v. suprem.

últim adj. m., pl. últimi; f. sg. últimă, pl. últime, art. últimele

ÚLTIM ~ă (~i, ~e) şi substantival 1) Care este cel mai de pe urmă într-o ierarhie. ~ul număr al revistei. ~ul loc la competiţie. ♢ ~ul preţ preţ stabilit irevocabil. Până la ~a suflare (sau picătură de sânge) până la sfârşitul vieţii. Până la ~ul toţi. 2) Care rămâne în urmă; care se află în coadă; codaş. 3) Care este cel mai aproape de momentul de faţă; de curând. ~ele ştiri. ♢ ~a oră rubrică în ziare sau emisiune la radio sau la televiziune în care se prezintă cele mai noi ştiri. /<lat. ultimus, it. ultimo

ÚLTIM, -Ă adj. cel din urmă. o ă oră = rubrică într-o gazetă unde se publică cele din urmă ştiri sosite la redacţie. (< lat. ultimus, it. ultimo)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten