DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

ultimatum

Ads by Google:

ULTIMÁTUM, ultimaturi, s.n. Comunicare cuprinzând condiţiile irevocabile pe care o putere, un stat, un împuternicit le pune altuia în vederea rezolvării unei situaţii litigioase de care depind relaţiile lor reciproce. [Var.: (înv.) ultimát s.n.] – Din fr. ultimatum, germ. Ultimatum.

ultimátum s. n., pl. ultimátumuri

ULTIMÁTUM ~uri n. 1) Notă diplomatică prin care un stat prezintă altui stat o condiţie definitivă, al cărui refuz antrenează luarea unor măsuri de constrângere. 2) Decizie irevocabilă care nu admite contestare; exigenţă imperativă. /<fr. ultimatum, germ. Ultimatum

ULTIMÁTUM s. n. cerere categorică, care nu admite discuţii şi obiecţii, de a îndeplini o condiţie pusă sub ameninţarea folosirii forţei sau altor represiuni. ♢ hotărâre irevocabilă, ultim cuvânt. (< fr. ultimatum, germ. Ultimatum)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten