DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

uman

Ads by Google:

UMÁN, -Ă, umani, -e, adj. 1. Care ţine de om sau de omenire, privitor la om sau la omenire, caracteristic omului sau omenirii; omenesc (1). ♢ Geografie umană (sau antropologică) = antropogeografie. 2. (Adesea adverbial) Care are dragoste faţă de oameni, care simte compasiune faţă de suferinţele lor; omenos, bun, sensibil. – Din lat. humanus.

Uman ≠ antiumanitar, inuman, neuman, neomenesc, antiuman

UMÁN adj. I. omenesc, (pop.) creştinesc. (Purtare ~.) 2. v. bun. II. modern, umanistic. (Secţie ~ la un liceu.)

umán adj. m., pl. umáni; f. sg. umánă, pl. umáne

UMÁN ~ă (~i, ~e) 1) Care este caracteristic pentru oameni; de om; omenesc. Natură ~ă. Forţă ~ă. ♢ Specia ~ă omenirea. 2) Care are caracteristici de om; cu trăsături de om. Fiinţă ~ă. 3) Care ţine de om. Ştiinţă ~ă. 4) şi adverbial (despre manifestări ale oamenilor) Care denotă omenie; pătruns de dragoste de oameni; omenos. /<lat. humanus

uman, omenesc

UMÁN, -Ă adj. 1. referitor la om sau la omenire; caracteristic omului; omenesc. o geografie ~ă = antropogeografie. 2. (şi adv.) cu dragoste de oameni, omenos, bun, blând. (< lat. humanus)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten