DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

umblatura

Ads by Google:

UMBLĂTÚRĂ, umblături, s.f. (Pop.) Umblat1, mers; umblare. ♦ Fel de a umbla, de a duce picioarele în mers. – Umbla + suf. -ătură.

UMBLĂTÚRĂ s. 1. umblare, umblat, umblet. (După multă ~, a reuşit.) 2. v. alergătură.

umblătúră s. f., g.-d. art. umblătúrii; pl. umblătúri

UMBLĂTÚR//Ă ~i f. 1) Deplasare istovitoare dintr-un loc în altul pentru rezolvarea unor probleme; alergătură. 2) Mod de a umbla. /a umbla + suf. ~ătură

umblătúră, umblătúri, s.f. (pop.) 1. mers, umblat; fel de a umbla, de a duce picioarele în mers; umblet. 2. umblare deasă; alergătură.


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten