DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

umor

Ads by Google:

UMÓR s.n. Înclinare spre glume şi ironii, ascunse sub o aparenţă de seriozitate; manifestare prin vorbe sau prin scris a acestei înclinaţii; p. ext. veselie, haz. ♦ Categorie estetică ce constă în sublinierea incompatibilităţii şi absurdităţii laturilor unor situaţii în general fireşti. [Var.: humór s.n.] – Din fr. humeur, humour. Cf. engl. h u m o u r.

UMÓR s. 1. v. haz. 2. duh, haz, spirit, (fig.) piper, sare. (Glumă plină de ~.)

umór s. n.

UMÓR n. 1) Înclinaţie spre glumă şi ironie, ascunse sub o seriozitate aparentă. 2) Vorbă care exprimă o astfel de înclinaţie. /<fr. humeur, humour

UMÓR s.n. Înclinare spre glume care se ascunde sub o înfăţişare serioasă, severă, plină de ironie şi de neprevăzut. [Var. humor s.n. / < engl., fr. humour, cf. lat. humor – umoare].

UMÓR s. n. 1. înclinare spre glume şi ironii care se ascunde sub o înfăţişare serioasă; (p. ext.) voie bună, haz. o ~ negru = umor care îşi trage forţa comică din fapte tragice, macabre. 2. categorie estetică aparţinând comicului, a cărei esenţă constă în evidenţierea îngăduitoare a nepotrivirii şi a absurdităţii unor situaţii considerate normale. (< fr., engl. humour, lat. humor)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten