DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

vagabonda

Ads by Google:

VAGABONDÁ, vagabondez, vb. I. Intranz. A trăi ca un vagabond, a umbla fără ţintă, fără rost, dintr-un loc în altul. – Din fr. vagabonder.

VAGABONDÁ vb. 1. v. hoinări. 2. a hoinări, a pribegi, a rătăci, (prin Mold.) a bădădăi, a horhăi. (~ din loc în loc.) 3. a colinda, a cu-treiera, a hoinări, a peregrina, a rătăci, a umbla, (livr.) a flana. (Pe unde n-a ~?)

vagabondá vb., ind. prez. 1 sg. vagabondéz, 3 sg. şi pl. vagabondeáză

VAGABONDÁ vb. I. intr. A rătăci fără ţintă ca (un) vagabond; a trăi ca (un) vagabond. [< fr. vagabonder].

VAGABONDÁ vb. intr. 1. a rătăci fără ţintă, a trăi ca (un) vagabond. 2. (fig.; despre gânduri, imaginaţie) a trece, fără încetare, de la un lucru la altul. (< fr. vagabonder)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten