DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

vagabondaj

Ads by Google:

VAGABONDÁJ s.n. Vagabondare; starea celui care vagabondează. ♦ Infracţiune comisă de omul capabil de muncă ce refuză să exercite o ocupaţie, fără domiciliu stabil şi lipsit de mijloace cinstite de trai. – Din fr. vagabondage.

VAGABONDÁJ s. 1. v. hoinăreală. 2. hoinăreală, pribegie, pribegire, vagabondare. (Un ~ din loc în loc.)

vagabondáj s. n., (infracţiuni) pl. vagabondáje

VAGABONDÁJ s.n. Vagabondare; starea celui care vagabondează, situaţia de vagabond. [< fr. vagabondage].

VAGABONDÁJ s. n. vagabondare. ♢ starea celui care vagabondează. (< fr. vagabondage)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten