DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

valenta

Ads by Google:

VALÉNŢĂ, valenţe, s.f. 1. (Chim.) Mărime care indică capacitatea de combinare a elementelor şi a radicalilor şi care reprezintă numărul atomilor de hidrogen (sau de echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina atomul elementului sau radicalul respectiv. ♢ Liniuţă de valenţă (şi eliptic) = semn grafic care marchează în formulele chimice legătura dintre atomii moleculelor. ♦ Forţă de legătură între doi atomi ai unei molecule. 2. Fig. Însuşire, posibilitate (de dezvoltare). – Din fr. valence.

VALÉNŢĂ s. (CHIM.) valenţă auxiliară = valenţă coordinativă, valenţă secundară; valenţă coordinativă v. valenţă auxiliară; valenţă primară = valenţă principală; valenţă principală v. valenţă primară; valenţă secundară = valenţă auxiliară.

valénţă s. f., g.-d. art. valénţei; pl. valénţe

VALÉNŢĂ s.f. 1. Forţa de legătură dintre doi atomi ai unei molecule. ♦ Semn grafic care marchează această legătură în formulele chimice. 2. (Fig.) Valoare, semnificaţie; posibilitate (de dezvoltare). [Cf. fr. valence, it. valenza].

VALÉNŢĂ s. f. 1. mărime care arată numărul de atomi de hidrogen (sau echivalenţi ai acestuia) cu care se poate combina un atom al unui anumit element sau un radical. 2. (fig.) valoare, semnificaţie; posibilitate (de dezvoltare). 3. capacitate de combinare a unui cuvânt cu alte cuvinte, în funcţie de conţinutul noţional şi semantic al acestuia. (< fr. valence)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten