DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

van

Ads by Google:

VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ♢ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.

VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.

van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ♢ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranţe ~e. /<lat. vanus, it. vano

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ♢ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].

VAN1 s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)

VAN2, -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. o în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten