DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

vantoaica

Ads by Google:

VÂNTOÁICĂ s.f. (În superstiţii) Duh rău, care dezlănţuie furtuni. – Vânt + suf. -oaică.

vântoáică s. f., g.-d. art. vântoáicei

VâNTOÁI//CĂ ~ce f. Vânt puternic însoţit uneori de ploaie, de grindină (cu descărcări electrice); vântoasă; furtună; vijelie. 2) (în basme şi superstiţii) Duh rău care dezlănţuie vânturile puternice. /vânt + suf. ~oaică


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten