DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane


Cauta un cuvant:

vanturel

Ads by Google:

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s.n., (2) vânturei, s.m. 1. S.n. Vântuleţ. 2. S.m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.

VÂNTURÉL s. (ORNIT.; Falco tinnunculus) vindereu, (reg.) marinică, şuşugaie, vetruşcă, vinderel, (prin Olt.) şurligaie.

vânturél (şoim, erou legendar) s. m., pl. vânturéi, art. vânturéii

vânturél (vântuleţ) s. n., pl. vânturéle


Trimite cuvantul pe Yahoo Messenger unui prieten