baitui
Ads by Google:
BĂIŢUÍ, băiţuiesc, vb. IV. Tranz. A acoperi suprafaţa unui corp cu baiţ. – Baiţ + suf. -ui.
băiţuí vb. (sil. băi-), ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. băiţuíesc, imperf. 3 sg. băiţuiá; conj. prez. 3 sg. şi pl. băiţuiáscă
A BĂIŢU//Í ~iésc tranz. (suprafaţa unor obiecte) A acoperi cu un strat de baiţ. [Sil. băi-ţi-i] /baiţ + suf. ~ui