Dictionar Explicativ al Limbii Romane
BĂLĂÚC, -Ă, bălăuci, -ce, adj. (Reg.) Bălăior. – Bălai + suf. -uc.BĂLĂÚC adj. v. bălăiel, bălăior, bălănel, bălănuţ.bălăuc adj. m., pl. bălăúci; f. sg. bălăúcă, pl. bălăúce