cabanita
Ads by Google:
CABÁNIŢĂ, cabaniţe, s.f. (Înv.) Manta scumpă, bogat împodobită, purtată de domnitor sau de boieri la solemnităţi. – Din bg., scr. kabanica.
cabániţă (manta boierească) s. f., g.-d. art. cabániţei; pl. cabániţe
cabániţă (-ţe), s.f. – Mantie (se spunea exclusiv de mantia de brocart cu fir de aur, distinctiv al domnitorilor din Moldova şi Muntenia, dăruită de Sultan). Var. căbaniţă, s.f. (suman). Tc. kapaniça, din per., arab. qaba, cf. caban (Şeineanu, II, 67); cf. bg., sb. kabanica. Var circulă în Banat.