caciuli
Ads by Google:
CĂCIULÍ, căciulesc, vb. IV. Refl. A se ploconi în faţa cuiva spre a obţine ceva; a cere ceva în chip umil; a se pleca. – Din căciulă.
CĂCIULÍ vb. v. înjosi, ploconi, umili.
căciulí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. căciulésc, imperf. 3 sg. căciuleá; conj. prez. 3 sg. şi pl. căciuleáscă
A SE CĂCIUL//Í mă ~ésc intranz. A se închina cu umilinţă (scoţând căciula) pentru a obţine o favoare. /Din căciulă