DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

cadelnita

Ads by Google:

CĂDELNIŢÁ, cădelniţez, vb. I. Intranz. A mişca (într-o parte şi într-alta) cădelniţa, afumând cu tămâie; a tămâia. ♦ Tranz. Fig. A aduce cuiva laude exagerate, linguşitoare. – Din cădelniţă.

CĂDÉLNIŢĂ, cădelniţe, s.f. Vas de metal atârnat de trei lănţişoare (cu clopoţei), în care se arde tămâie la slujbele religioase. – Din sl. kadĩlĩnica.

CĂDÉLNIŢĂ s. (BIS.) (înv. şi pop.) afumătoare, (reg.) tămâier, tămâierniţă, tămâietoare.

CĂDELNIŢÁ vb. (BIS.) a tămâia, (înv. şi reg.) a cădi. (Preotul ~.)

cădelniţá vb., ind. prez. 1 sg. cădelniţéz, 3 sg. şi pl. cădelniţeáză

cădélniţă s. f., g.-d. art. cădélniţei; pl. cădélniţe

CĂDÉLNIŢ//Ă ~e f. Vas de metal, susţinut de trei lănţişoare, în care se arde tămâie în timpul slujbei religioase. ♢ A-i da cuiva cu ~a pe la nas a-i cânta cuiva ditirambi. /<sl. kadilinica

A CĂDELNIŢ//Á ~éz tranz. 1) bis. A tămâia cu cădelniţa. 2) rar (persoane) A lăuda în mod exagerat (pentru a căpăta o favoare); a măguli; a linguşi; a flata; a adula. /Din cadelniţă