Dictionar Explicativ al Limbii Romane
CÁINIC, -Ă, cainici, -ce, adj. (Înv.) Vrednic de plâns; nenorocit. – Căi + suf. -nic.CÁINIC adj. v. biet, nenorocit, nevoiaş, sărac, sărman.cáinic adj. m. (sil. cai-), pl. cáinici; f. sg. cáinică, pl. cáinice