DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

calari

Ads by Google:

CĂLĂRÍ, călăresc, vb. IV. Intranz. A merge călare. ♦ Tranz. A mâna calul stând călare pe el; a încăleca. – Din călare.

CĂLĂRÍ vb. a încăleca. (~ calul.)

călărí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. călărésc, imperf. 3 sg. călăreá; conj. prez. 3 sg. şi pl. călăreáscă

A CĂLĂR//Í ~ésc 1. intranz. A merge călare. 2. tranz. (caii) A mâna stând călare. /Din călare