DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

dabila

Ads by Google:

DÁBILĂ, dabile, s.f. (Înv.) Impozit, dare, bir. – Et. nec.

DÁBILĂ s. v. belea, bir, bucluc, cadavru, corp, dandana, dare, gloabă, hoit, impozit, încurcătură, leş, mârţoagă, mortăciune, năpastă, neajuns, necaz, nemulţumire, nenorocire, neplăcere, nevoie, osatură, pacoste, pocinog, rău, schelet, sistem osos, stârv, supărare, trup.

dábilă s. f., g.-d. art. dábilei; pl. dábile