DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

dainuire

Ads by Google:

DĂINUÍRE s.f. Faptul de a dăinui; persistenţă; menţinere. – V. dăinui.

DĂINUÍRE s. menţinere, persistenţă.

dăinuíre s. f., g.-d. art. dăinuírii; pl. dăinuíri