DEXOnline

Dictionar Explicativ al Limbii Romane

Cauta un cuvant:

hal

Ads by Google:

HAL s.n. Stare rea, situaţie vrednică de plâns. ♢ Loc. adv. În aşa hal (că)... = în aşa măsură (că)... Într-un hal... sau Într-un hal fără (de) hal = în cea mai proastă stare. ♢ Expr. A nu avea hal să... = a nu fi în stare, a nu putea să... – Din tc. hal.

hal s. n., pl. háluri

HAL n. Stare nespus de rea. ♢ Într-un ~ fără de ~ în cea mai proastă stare; într-o stare vrednică de plâns. În aşa ~ în aşa măsură. /<turc. hal

HAL s.n. v. hol.

hal (haluri), s.n. – 1. Condiţie proastă, situaţie necorespunzătoare. – 2. (Înv.) Nenorocire. – 3. (Rar) Posibilitate, mijloc. – Mr. halà, megl. al. Tc. hal (Şeineanu, II, 198; Lokotsch 790; Ronzevalle 80), cf. ngr. χάλι, alb. hal, bg., sb. hal. În tc. lipseşte nuanţa depreciativă, care apare în toate limbile balcanice.