japita
Ads by Google:
JÁPIŢĂ, japiţe, s.f. Bucată de lemn sau de fier îndoit, aşezat deasupra proţapului şi formând scobitura în care se prinde jugul. – Bg. žabica „broscuţă“.
JÁPIŢĂ s. (TEHN.) cătuşă, (reg.) proţăpel. (~ la jug.)
jápiţă s. f., g.-d. art. jápiţei; pl. jápiţe
japita urata si schiloada
japita urata si schiloada
jăpiţá, jăpiţéz, vb. I (reg.) a lovi cu nuiaua pe cineva; a jostări.
japiţă, nemernic