jignire
Ads by Google:
JIGNÍRE, jigniri, s.f. Acţiunea de a jigni şi rezultatul ei; ofensă, insultă; (concr.) vorbă, faptă care jigneşte. – V. jigni.
JIGNÍRE s. 1. insultare, ofensare, ultragiere, (livr.) vexare, (fig.) rănire, (livr. fig.) lezare. (~ cuiva cu vorbe grele.) 2. (concr.) afront, injurie, insultă, ocară, ofensă, ruşine, umilinţă, (livr.) ultraj, vexaţiune, (pop.) hulă, sudalmă, suduitură, (înv.) băsău, dosadă, înfruntare, necinste, obidă, (fig.) atingere, (livr. fig.) lezare. (Nu poate suporta ~; o ~ adusă cuiva.)
jigníre s. f., g.-d. art. jignírii; pl. jigníri
jignire
jignire
jignire
jignire