koine
Ads by Google:
KOINÉ s.f. (Lingv.) Variantă lingvistică ce serveşte comunicării între vorbitori de dialecte sau graiuri diferite; limbă comună (b). – Din fr. koiné.
KOINÉ s. f. / s. n. limbă comună grecească, formată din sec. IV-III a. Chr. pe baza dialectului atic. ♢ (astăzi) limbă comună, supralocală. (< fr., gr. koiné)
koiné s. f. / s. n. (sil. koi-)
KOINÉ s.n. v. coine.