Dictionar Explicativ al Limbii Romane
LĂBĂRŢÁRE, lăbărţări, s.f. Faptul de a se lăbărţa; lărgire (excesivă). – V. lăbărţa.LĂBĂRŢÁRE s. v. întindere.lăbărţáre s. f., g.-d. art. lăbărţării; pl. lăbărţări