lacuna
Ads by Google:
LACÚNĂ s. f. 1. spaţiu gol în interiorul unui corp; lipsă. ♢ (fig.) ceea ce lipseşte ca un lucru să fie considerat complet. ♢ întrerupere într-un text. 2. spaţiu mare umplut cu aer din limbul frunzelor. 3. spaţiu prin care trece lichidul circulant la unii viermi şi moluşte. 4. (fiz.) nod al unei reţele cristaline, din care lipseşte atomul, ionul sau molecula respectivă. 5. lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor straturi. (< fr. lacune, lat. lacuna)
LACÚNĂ, lacune, s.f. Spaţiu gol în interiorul unui corp; gol, lipsă în continuitatea, în integritatea unui lucru. ♦ Întrerupere involuntară şi penibilă într-un text, în înlănţuirea unor fapte, a unor idei. ♦ Fig. Ceea ce lipseşte pentru ca un lucru să fie bun, desăvârşit. – Din fr. lacune, lat. lacuna.
Lacună ≠ perfecţiune
LACÚNĂ s. 1. v. gol. 2. v. omisiune. 3. (FIZ.) vacanţă. (~ a unei reţele cristaline.) 4. v. defect.
lacúnă s. f., g.-d. art. lacúnei; pl. lacúne
LACÚN//Ă ~e f. 1) Spaţiu gol în integritatea unui lucru. 2) fig. Omisiune într-un text sau în corpul unei opere. 3) Parte ce lipseşte pentru ca ceva să poată fi considerat perfect. /<fr. lacune, lat. lacuna
LACÚNĂ s.f. 1. Spaţiu gol în continuitatea unui corp. ♦ Lipsă. ♦ Întrerupere într-un text. 2. (Fiz.) Nod al unei reţele cristaline, din care lipseşte atomul, ionul sau molecula respectivă. 3. (Geol.) Lipsa depozitelor sedimentare dintr-o serie stratigrafică, datorită exondării sau eroziunii unor strate. [< fr. lacune, it., lat. lacuna].