lainici
Ads by Google:
LĂINICÍ, lăinicesc, vb. IV. Intranz. (Reg.) A umbla fără rost, a hoinări. – Din lainic.
LĂINICÍ vb. v. alinta, cocoli, hoinări, obrăz-nici, răsfăţa, răzgâia, vagabonda.
lăinicí vb., ind. prez. 1 sg. şi 3 pl. lăinicésc, imperf. 3 sg. lăiniceá; conj. prez. 3 sg. şi pl. lăiniceáscă
A LĂINIC//Í ~ésc intranz. pop. 1) A fi lainic; a hoinări; a vagabonda. 2) fig. pop. A merge din loc în loc fără nici un scop; a hoinări; a vagabonda; a rătăci. /Din lainic