macai
Ads by Google:
MĂCĂÍ, pers. 3 mắcăie, vb. IV. Intranz. (Despre raţe) A scoate strigătul caracteristic speciei; a face mac-mac; a măcăni. – Mac1 + suf. -ăi.
MĂCĂÍ vb. (rar) a hăcăi, (reg.) a măcăli, a măcăni, a mărţăi, a ocăi. (Raţele ~.)
MĂCĂÍ vb. v. ocăcăi, orăcăi.
măcăí vb., ind. şi conj. prez. 3 sg. şi pl. măcăie; imperf. 3 sg. măcăiá
A MĂCĂÍ pers. 3 măcăie intranz. (despre raţe) A scoate sunete caracteristice speciei; a face „mac-mac“. /mac + suf. ~ăi
mâcâí, mấcâi, vb. IV (pop.) a se bâlbâi.